Adiós ríos, adiós fontes

Adiós ríos, adiós fontes
adiós, regatos pequenos;
adiós, vista dos meus ollos,
non sei cándo nos veremos.

Miña terra, miña terra,
terra donde m’eu criei,
hortiña que quero tanto,
figueiriñas que prantei.

Prados, ríos, arboredas,
pinares que move o vento,
paxariños piadores,
casiña d’o meu contento.

Muiño dos castañares,
noites craras do luar,
campaniñas timbradoiras
da igrexiña do lugar.

Amoriñas das silveiras
que eu lle daba ó meu amor,
camiñiños antre o millo,
¡adiós para sempre adiós!

¡Adiós, gloria! ¡Adiós, contento!
¡Deixo a casa onde nacín,
deixo a aldea que conoso,
por un mundo que non vin!

Deixo amigos por extraños,
deixo a veiga polo mar;
deixo, en fin, canto ben quero…
¡quén puidera non deixar!

[…]

Adiós, adiós, que me vou,
herbiñas do camposanto,
donde meu pai se enterrou,
herbiñas que biquei tanto,
terriña que nos criou.

[…]

Xa se oien lonxe, moi lonxe,
as campanas do pomar;
para min, ¡ai!, coitadiño,
nunca máis han de tocar.

[…]

¡Adiós tamén, queridiña…
Adiós por sempre quizáis!…
Dígoche este adiós chorando
desde a beiriña do mar.

Non me olvides, queridiña,
si morro de soidás…
tantas légoas mar adentro…
¡Miña casiña!, ¡meu lar!

Adiu rii, adiu fonti

Adiu, rii; adiu, fonti;
adiu, traini minori;
adiu, vista di l’occji mei,
no socu candu ci ’idaremu.

Tarra mea, tarra mea,
tarra undi smannesi,
oltareddhu ch’amu tantu,
ficareddhi chi piantesi.

Campi, rii, silvareddhi,
pineti chi moi lu ’entu,
ceddhareddhi piadori,
caseddhi di lu me cuntentu.

Mulinu di la castangja,
notti cjari di luna,
campaneddhi sunajoli
di la ’jésgia di chindi.

Murareddhi di la lama,
eu li daggjia a l’amori meu,
sèmiti immez’a lu granoni,
adiu pa’ sempri adiu!

Adiu, cióia! Adiu, cuntentu!
Lacu la casa undi nascísi,
lacu la ’iddha chi cunnoscu,
pa’ un mundu chi no socu!

Lacu amichi pa’ li strangji,
lacu lu campu pa’ lu mari;
lacu, insumma, lu chi amu…
cosa no daria pa’ no lacallu!

[…]

Adiu, adiu, eu minn’andu,
alba di lu campusantu,
undi ’ntarrésimi babbu meu,
alba chi basgesi tantu,
tarra chi ci smannesi.

[…]

Gjà si ’ntèndini allonga allonga,
li campani di lu miletu;
pal mè, ohi, lu culcittu,
mai piú no sonarani.

[…]

Adiu a tè, la me senda…
Adiu pa’ sempri, cà la sà…
Ti dicu chistu adiu pingjendi
da lu latu di lu mari.

No sminticammi, la me senda,
si molgu di sulitai…
tanti middhi ’ndrentu mari…
Caseddha mea!, fuchili meu!

TRADUCIÓN AO GALURÉS DE RICCARDO MURA

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

DESCARGAR CARTEL-POEMA

descargar-pdf
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

< VOLVER A ROSALÍA É MUNDIAL